plăcerea lecturii

Înșir’te mărgăritari: „O, cîte lucruri au rămas nespuse” de Alexandru Philippide

Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin? Mi-e sufletul de vechi amurguri plin, Și-n mine plînge-un cîntec fără grai, — Așa cum într-un vechi amurg pe Rin Cînta pe-o stîncă zîna Lorelei.” (Lied) sînt versuri din volumul de debut (Aur sterp, 1922) ale unui poet, Al. Philippide, aproape uitat astăzi. Alex... [continuare]

Cinci cărți care nu m-au lăsat să dorm

Cu toții avem nopțile noastre de nesomn. Unele născute din boală, altele din prea multă grijă, altele din neliniști cărora, deși nu le găsim explicații, nu ne putem împotrivi; multe aduse de diferitele sărbători ale trupului, unele de muncă și destule de marile suferințe ce ne sînt hărăzite de-a lungul drumului. De-avem noroc, cîteva dintre ele ... [continuare]

„Deci te-ai ivit pentru a te desfăta?”: Marcus Aurelius despre sensul vieții

Ultimul dintre cei „cinci împărați buni”, Marcus Aurelius (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) s-a născut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr., într-o familie cu origini hispanice. A fost adoptat, la cererea împăratului Hadrian, de viitorul împărat Antoninus Pius, fiind pregătit, la rîndu-i, să devină împărat. Primește o educație aleasă, iar domni... [continuare]

Înșir’te mărgăritari: „Iubirea nu-i a vremii jucărie” de William Shakespeare

Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră — Floare-albastră! Floare-albastră… Totuși este trist în lume! Astfel își încheie Eminescu poezia „Floare albastră” și cîți dintre noi n-am simțit gustul de fiere al sfîrșitului unei iubiri? De cîte ori nu ne-am spus că este ultima dată cînd vom mai suferi, că nimeni nu merită nici inima... [continuare]

Singur la Cinematecă: „Doctor Jivago”, o amintire cu mesteceni

E o istorie din primul meu an de facultate. Venisem la București dintr-un oraș de provincie unde trei cinematografe, un teatru de revistă și-o bibliotecă, a cărei sală de lectură îmi devenise a doua casă, însemnau toată spoiala de cultură de care urbea avea nevoie. Filarmonică n-aveam, iar galeria de artă era atît de ștearsă că, de n-ar fi fost ... [continuare]

„Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani”: ultimul poem scris de Byron

Unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, cel de-a cărui imagine va fi pentru totdeauna legat romantismul englez, s-a născut la Londra în ziua de 22 ianuarie a anului 1788. George Gordon Byron, devenit mai tîrziu Lord Byron, era fiul căpitanului de gardă John Byron, poreclit Jack Nebunul și al Doamnei Byron, născută Catherine Gordon of Gight. ... [continuare]

Înșir’te mărgăritari: „Înviere de toate zilele” de Lucian Blaga

Puține ne sînt zilele ori ceasurile de fericire pe pămînt, căci blestemul începuturilor ne e dat de la prima gură de aer pe care-o înghițim cu nesaț, acea respirație prin care intrăm în lume și, în același timp, lăsăm lumea cu toate ale ei să ne inunde fiecare colț al sufletului. „În sudoarea feței tale îți vei mînca pîinea ta, pînă te vei în... [continuare]

„Îndură-te, Doamne, de mine pentru lacrimile mele”. Bach în vecinătatea lui Dumnezeu

Plin de admirație și conștient de măreția lui Bach, Emil Cioran scria în Lacrimi și sfinți: Cînd asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o «pasiune» trebuie s... [continuare]